Archive for Hobby

Downshifting

marți, august 23rd, 2005
Am reusit sa dau zileleastea peste un blog ce continea un articol care mi-acaptat
nu numai atentia. Potrivirea cu blog_intro-ul de maijos m-au facut sa reproduc
aici cateva parti ale lui. Trebuie mentionati: Aurora Liiceanu PhD, Eugen Dumbrava
(realizator), Adina G. (ownerul blogului unde a aparut articolul
www.weblog.ro/downshifting).
“Downshifting-ul se refera la etica muncii, la valorile individului si
felul in care el isi bugeteaza ca timp viata si la sensul pe care il da vietii
in raport cu motivatiile lui, cu aspiratiile lui. Downshifting-ul s-a nascut din
acest refuz al societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista)
de a nu te inregimenta, a deveni sclavul valorilor materiale si de ati consuma
toata existenta alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Din punct de vedere
psihologic inteleg ca downshifting-ul inseamna renuntarea la motivatia extrinseca
si axarea pe motivatia intrinseca, acel refuz de a intra intr-o anume inregimentare
(prin dresaj ), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este
ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se
pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie atit de multi bani
ca sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa
zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un
sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii.
Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem dupa parerea mea, o
societate care am demarat dupa ’90 in plin materialism grosolan si exagerat, in
care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Din aceasta
perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat
decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie cum se spune,
victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce
este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul
de fata, sintem o societate cu valori materialist – excesive, spre deosebire de
cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru
a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.
In general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante: exista
si alte laturi ale vietii care sint importante si pe care le poti realiza daca
ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de
a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau trezitul de dimineata la ora
10, cu gazeta in pat etc. Aceasta incarcare, acest burnout (combustie interna),
sau saritul sigurantelor impinge individul catre o limita psihologica a disponibilitatii
individului, a mobilizarii lui. Ca fenomen, downshifting-ul nu merge la noi, mai
ales pentru ca el are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica
a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un
cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale, practic imposibila in
conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding -uri,
(aflate la noi in plina moda). Toate duc la confiscarea individului pentru profit.
Sint foarte multi oameni care se plictisesc, care nu isi dau seama ca ar putea
fi folositi, iar societatea nu ii foloseste, ei devin resurse umane care se irosesc.
Dar la noi exista acest curent, daca nu ti da bani sa nu faci. Aici remarc o deosebire
fata de lucrurile bune pe care le-am descoperit in strainatate, ca mai poti fi
util, ca mai poti sa te duci undeva, socializarea in orice caz este un fapt pozitiv,
nu poti sa te retragi din lume. Este nevoie in aceasta viata de relatii, ori pentru
aceasta trebuie sa intelegi ca uneori ti se face un bine, ca lucrurile nu sint
alba – neagra, ca sa poti sa spui ca te duci sa te ocupi de niste copii parasiti
sau de natura, dar daca nu imi dai nici un ban mai bine stau acasa. E foarte gresit
pentru ca foarte multi oameni intra in depresie tocmai pentru ca nu sint relationati
sau nu-si gasesc o utilizare. Acesta este un lucru negativ in societatea romaneasca.
Sigur ca exista oameni saraci care trebuie sa alerge dupa bani si nu pot face
astfel de lucruri, dar sint oameni care care ar putea sa face ceva, dar care prefera
sa stea pasivi. Downshiftingul presupune o schimbare de stil de viata pina la
urma, stilul vietii se schimba total, dar pe de alta parte el nu putea sa apara
la noi in societate, la noi este prematur sa admitem o asemenea evolutie. Nu neg
insa ca sint oameni care ar putea sa faca downshifting si nu fac, ceea ce inseamna
ca fie sint definitiv pierduti, fie ca nu au alte resurse, fie nu au nici o motivatie
intrinseca, adica in sistemul lor de valori prietenia, natura, lectura, informatia,
etc, nu exista.
In incheiere as spune ca oamenii cauta frumusetea vietii in marile reusite
si asa mai departe, fara a acorda importanta gesturilor mici, cotidiene. De fapt
acestea fac cursul vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e
foarte buna, insa ideile despre munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile
mici sint importante. Este ca atunci cind esti concentrat pe ceva si nu mai vezi
nimic in jur. “

Blog Intro

luni, august 22nd, 2005
 I read this article a while back, that said that Microsoft employs more millionaire
secretary’s that any other company in the world. They took stock options over
Christmas bonuses. It was a good move. I remember there was this picture, of one
of the groundskeepers next to his Ferrari. Blew my mind. you see shit like that,
and it just plants seeds, makes you think its possible, even easy. And then you
turn on the TV, and there’s just more of it. The $87 Million lottery winner, that
kid actor that just made 20 million of his last movie, that internet stock that
shot through the roof, you could have made millions if you had just gotten in
early, and that’s exactly what I wanted to do: get in. I didn’t want to be an
innovator any more, i just wanted to make the quick and easy buck, i just wanted
in. The Notorious BIG said it best: “Either you’re slingin’ crack-rock, or you’ve
got a wicked jump-shot.” Nobody wants to work for it anymore. There’s no honor
in taking that after school job at Mickey Dee’s, honor’s in the dollar, kid. So
I went the white boy way of slinging crack-rock: I became a stock broker
.” (Seth Davis aka Giovanni Ribisi – Boiler Room)
 

These days we’re living in, are dominated by the “I know what I want and I want
it now” attitude. It is a time of constant rush perfectly described by fast food
and quick fixes ; a time of self before everything and “Me ! Me ! Me !”. A rat
race of the lowest kind. Keeping up has never seemed more important, a mentality
of getting rich quick at any cost.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X